Prezentare şi istoric

Comuna Mateeşti este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Vâlcea, la hotar cu judeţul Gorj şi se mărgineşte la est cu comuna Stroeşti, la vest cu comuna Alunu şi comuna Alimpeşti (Gorj ), la nord cu comuna Slătioara (satul Milostea) şi la sud cu oraşul Berbeşti.

Se află la 65 km distanţă de reşedinţa judeţului, oraşul Râmnicu Vâlcea, şi la 25 km de oraşul Horezu.

Coordonatele geografice sunt: 45 grade lat. nordică şi 23 grade 52 min. 30 sec. longitudine estică.

Teritoriul comunei cuprinde 3 sate componente: Greci, Mateeşti, Turceşti, ocupând bazinul hidrografic din cursul mijlociu al pârâului Tărâia - afluent al râului Olteţ.

Regiunea în care este aşezată comuna Mateeşti face parte din Subcarpaţii Getici, la limita lor exterioară.

Până în 1948 fiecare din cele trei sate din punct de vedere administrativ erau comune cu delimitări şi organizări proprii. După reforma administrativă din acelaşi an, s-au unit aceste comune alcătuind una singură, cu denumirea Mateeşti şi cu reşedinţa în centrul satului Mateeşti. Prin comună trece de la nord la sud drumul judeţean Milostea–Bălceşti, care pe teritoriul comunei urmează cursul râului Tărâia, pe o lungime de 9 km.

Cadrul istoric

În Dicţionarul Geografic al lui G. Alessandrescu, editat în anul 1895, se arată că numele comunei vine de la un Matei, primul locuitor ce s-a stabilit aici şi care a avut trei băieţi: Anghel, Barbu şi Modrea, precum si un ginere, Călăraşu, venit aici din Călăraşi, după numele cărora s-au numit uliţele: Angheleşti, Bărbuleşti, Modreşti şi Călărăşeşti. Aceleaşi informaţii despre comuna Mateeşti le găsim în Marele Dicționar Geografic al lui George I. Lahovary, editat în anul 1908.

Satul Mateeşti

Sigur că istoria satului Mateeşti este cu mult mai veche decât atestă documentele pe care le avem. Primul document care vorbeşte despre Mateeşti este datat din anul 1587 nov. 18 în cetatea Bucureşti, prin care domnitorul Mihnea Voievod (Turcitul) în a doua domnie a sa (1585-1591) dă occinele oamenilor din Mateeşti şi din alte sate.

Marele dicţionar geografic scrie despre Mateeşti: „Călugării Macarie, Tudosie şi Nectarie, ieromonarhul Iosif şi Banul Manolache cărora le aparţinea moşia şi satul Mateeşti au dăruit părţile lor Mănăstirii Horezu în anul 1700”.

Satul Turceşti

Primul document care ne indică de unde îşi trage satul numele este Dicţionarul Geografic al lui G. Alessandrescu: „Satul Turceşti se zice că şi-a luat numele de la nişte turci care au poposit acolea”.

Prin viu grai s-a transmis ideea că pe teritoriul acestui sat ar fi fost cândva o aşezare care avea sarcina de a strânge, aici, dările către Poartă, care apoi luau drumul porturilor dunărene.

Cert este că s-au găsit pietre de morminte turceşti şi o canalizare pentru apă de băut, lucrată cu olane din pământ şi var, care se presupune a fi o lucrare turcească.

Satul Turceşti are o vechime mult mai mare, prima atestare documentară ar fi din anul 1598 luna februarie, într-un hrișov dat de Mihai Viteazul lui Preda Buzescu, în care se arată ca cetăţenii din Turceşti „se vând de bună voie acestui boier cu toată ocina strămoşească” pentru suma de 15.900 lei.

Satul Greci

Existenţa satului este foarte veche, însă nu există nici un document. Prima atestare documentară e găsită într-un document de împărţire a moşiei satului Greci, în care se arată că Popa Stancu aduce ca justificare a proprietăţilor lor un hrișov din anul 1557 dat de Pătraşcu cel Bun: „s-au vândut domnului Preda Buzescu şi acesta a stăpânit hotarul satului Greci timp de 9 ani”.