În Dicţionarul Geografic al lui G. Alessandrescu, editat în anul 1895, se arată că numele comunei vine de la un Matei, primul locuitor ce s-a stabilit aici şi care a avut trei băieţi: Anghel, Barbu şi Modrea, precum si un ginere, Călăraşu, venit aici din Călăraşi, după numele cărora s-au numit uliţele: Angheleşti, Bărbuleşti, Modreşti şi Călărăşeşti. Aceleaşi informaţii despre comuna Mateeşti le găsim în Marele Dicționar Geografic al lui George I. Lahovary, editat în anul 1908.
Satul Mateeşti
Sigur că istoria satului Mateeşti este cu mult mai veche decât atestă documentele pe care le avem. Primul document care vorbeşte despre Mateeşti este datat din anul 1587 nov. 18 în cetatea Bucureşti, prin care domnitorul Mihnea Voievod (Turcitul) în a doua domnie a sa (1585-1591) dă occinele oamenilor din Mateeşti şi din alte sate.
Marele dicţionar geografic scrie despre Mateeşti: „Călugării Macarie, Tudosie şi Nectarie, ieromonarhul Iosif şi Banul Manolache cărora le aparţinea moşia şi satul Mateeşti au dăruit părţile lor Mănăstirii Horezu în anul 1700”.
Satul Turceşti
Primul document care ne indică de unde îşi trage satul numele este Dicţionarul Geografic al lui G. Alessandrescu: „Satul Turceşti se zice că şi-a luat numele de la nişte turci care au poposit acolea”.
Prin viu grai s-a transmis ideea că pe teritoriul acestui sat ar fi fost cândva o aşezare care avea sarcina de a strânge, aici, dările către Poartă, care apoi luau drumul porturilor dunărene.
Cert este că s-au găsit pietre de morminte turceşti şi o canalizare pentru apă de băut, lucrată cu olane din pământ şi var, care se presupune a fi o lucrare turcească.
Satul Turceşti are o vechime mult mai mare, prima atestare documentară ar fi din anul 1598 luna februarie, într-un hrișov dat de Mihai Viteazul lui Preda Buzescu, în care se arată ca cetăţenii din Turceşti „se vând de bună voie acestui boier cu toată ocina strămoşească” pentru suma de 15.900 lei.
Satul Greci
Existenţa satului este foarte veche, însă nu există nici un document. Prima atestare documentară e găsită într-un document de împărţire a moşiei satului Greci, în care se arată că Popa Stancu aduce ca justificare a proprietăţilor lor un hrișov din anul 1557 dat de Pătraşcu cel Bun: „s-au vândut domnului Preda Buzescu şi acesta a stăpânit hotarul satului Greci timp de 9 ani”.