Primăria Mateești
Bine ați venit!
Avizier electronic
Anunț colectiv nr. 1484 din 23.02.2023 privind comunicarea prin publicitate
Anunț colectiv nr. 1330 din 21.02.2023 privind comunicarea prin publicitate
ANUNŢ Privind acordarea de finanțări nerambursabile de la bugetul local pentru proiectele structurilor sportive din Comuna Mateești, în anul fiscal 2024
Raport de evaluare a implementarii Legii nr. 52/2003 in anul 2023
Raport de evaluare a implementarii Legii nr. 544/2001 in anul 2023
Cuvântul primarului
În calitate de primar al comunei, adresez un sincer bun venit tuturor celor care ați accesat acest site, în numele comunității acestei comune, administrației publice locale și al meu personal.
Ne dorim ca pe această cale să venim în sprijinul cetățenilor, oferindu-le dreptul la informația produsă și gestionată de administrația publică locală și, în același timp, să fim o fereastră deschisă permanent tuturor celor ce vor să cunoască comuna si pe oamenii acestor locuri.
Cu stimă,
ANGHELESCU ILIE COSMIN
Suprafață
Intravilan
Extravilan
Populație
Așezare geografică
Comuna Mateeşti este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Vâlcea, la hotar cu judeţul Gorj şi se mărgineşte la est cu comuna Stroeşti, la vest cu comuna Alunu şi comuna Alimpeşti (Gorj ), la nord cu comuna Slătioara (satul Milostea) şi la sud cu oraşul Berbeşti. Se află la 65 km distanţă de reşedinţa judeţului, oraşul Râmnicu Vâlcea, şi la 25 km de oraşul Horezu. Teritoriul comunei cuprinde 3 sate componente: Greci, Mateeşti, Turceşti, ocupând bazinul hidrografic din cursul mijlociu al pârâului Tărâia – afluent al râului Olteţ.
Cadrul istoric
În Dicţionarul Geografic al lui G. Alessandrescu, editat în anul 1895, se arată că numele comunei vine de la un Matei, primul locuitor ce s-a stabilit aici şi care a avut trei băieţi: Anghel, Barbu şi Modrea, precum si un ginere, Călăraşu, venit aici din Călăraşi, după numele cărora s-au numit uliţele: Angheleşti, Bărbuleşti, Modreşti şi Călărăşeşti. Aceleaşi informaţii despre comuna Mateeşti le găsim în Marele Dicționar Geografic al lui George I. Lahovary, editat în anul 1908.
Obiective turistice
La Mateești, biserica având hramul „Înălțarea Domnului” este biserica din centrul comunei (parohia Mateești I); nu are cimitir și nici enorie. Terenul de 0,35 ha, pe care a fost înălțată, a fost donat de Nae Manolache, iar edificiul a fost ridicat cu donații de la toate familiile din sat, prin grija preoților Vasile Codreanu (pensionar) și Gheorghe Popescu (în activitate) între anii 1904-1919. Unul dintre ctitori, preotul Popescu, care se afla și la conducerea Băncii populare Oltețu, în perioada Primului Război Mondial, pentru a încheia lucrările de construcție a monumentalului edificiu, a încurajat femeile din sat, cu bărbații plecați la luptă pentru țară, să facă donații, bazate – unele –
pe împrumuturi bancare, ce nu au mai putut fi înapoiate, soții lor pierind pe front. Datoriile generate de aceste împrumuturi, ca semn de recunoștință pentru eroismul lor, au fost șterse după război, iar biserica a primit hramul „Înălțarea Domnului” în cinstea eroilor neamului. În perioada 1962-1990, regimul comunist de atunci a forțat schimbarea hramului în „Sf. Parascheva”, dar – după Revoluție, s-a revenit, la cererea locuitorilor, la denumirea inițială. Temelia bisericii este din piatră, adusă de la cariera din Alunu, iar lucrarea a fost realizată de meșteri italieni. Edificiul, cu două turle masive care îi asigură un aspect impunător, are formă de cruce greacă, cu altar poligonal și pridvor deschis, sprijinit pe stâlpi de zidărie, despărțiți între ei prin arcade simetrice și egale. Pictura realizată la începutul secolului XX, în stilul „tempera în ulei“, de Victor Fulgescu din Costești și de ucenicii săi, a fost restaurată semnificativ prin stăruința actualului preot paroh, Vasile Dogaru, de două ori, între anii 1992-1993 și 2003-2004. Coordonatorul lucrărilor de restaurare și principal sponsor a fost Alexie Valerian, întreprinzător local. Arhiva păstrată în biserică scoate în evidență activitatea duhovnicească ce au avut-o aici preoții Gheorghe Popescu, Nicolae Bălă, Gheorghe Gh. Popescu, fiul ctitorului, iar în ultimii 30 de ani este amprentată de implicarea preotului paroh, Vasile Dogaru (Rădoi, 2012, 408).
Biserica parohială din Turcești cu hramurile „Toți Sfinții și Cuvioasa Parascheva“, situată în centrul satului, la circa 500 m. de șosea, este menționată a fi fost ridicată, din cărămidă, de preotul Toma Pârvulescu și de popa Neagoe Ulărescu, cu osteneala moșnenilor din localitate, în perioada 1856-1860, și era acoperită cu tablă (Mironescu, 1906, 677). Ea a fost renovată și reparată în anii 1903, 1936 (reparație capitală) și în 1999 datorită eforturilor depuse de preoții din acele perioade dintre care menționăm pe Ioan Voican și Mihail
Rădulescu (actualul paroh). Edificiul are dimensiuni apreciabile, fiind de formă treflată, cu pridvor deschis, sprijinit pe patru piloni. Naosul este prevăzut cu o turlă hexagonală, acoperită cu tablă. Se remarcă pictura de calitate, care împodobește pereții. Clopotnița se află într-un edificiu aflat lângă biserică. În curte s-a ridicat un monument al eroilor, în anii 1923-1924 din inițiativa preotului Iosif Bălteanu, care a fost, între anii 1980-1988, refăcut de preotul Ion Lupu și a fost adusă la zi inscripția cu numele eroilor. Dintre preoții care au slujit în acest locaș de cult menționăm pe Iosif Bălteanu, Ioan I. Voican, Gheorghe I. Georgescu, Lupu Ion (Rădoi, 2012, 411). Ultimul preot paroh, Mihail Rădulescu, a renovat biserica și a sfințit-o în anul 1999. Atunci s-au încheiat și lucrările de consolidare exterioară și refacere a picturii (Iulian și Constanța Țârloaica). În anul 2005, s-a ridicat lângă biserică o cancelarie parohială. Biserica are încălzire centrală iar praznicarul, cu anexele sale, este în lucru.
Biserica Măgura –Parohia Greci. Întemeietorul şi ziditorul acestei biserici a fost vătaful Plaiului Horezului, Avram Greceanul şi fratele său Pătru Popa în anul 1875. Între anii 1911-1920 s-a făcut renovarea bisericii cu ajutorul enoriaşilor sub conducerea preotului Gheorghe Popescu .Este construită sub formă de corabie cu o singură turlă cu acoperiş din tablă .Pictura a fost restaurată în jurul anului1943 de către pictorul Fulgescudin Costeşti. Biserica parohială „Sf.Împăraţi’’a fost zidită din temelie în anul 1877de către Constantin Chiulan şi reparată în anul 1967 cu lucrări de restaurare şi consolidare.
Preoții Ion Pâlșescu, Ion Albăstroiu și Dumitru au ridicat în anul 1790 o biserică din lemn în cătunul Pâlșești cu hramul „Sf. Nicolae și Sf. Gheorghe“ (Popescu, 1941, 47). După ce a fost reparată în 1859 de enoriașii de aici, conduși de preotul Alexandru Bărbulescu, prin stăruința lui Ioan Voican, în anul 1907, a fost acoperită cu șiță. Datorită instabilității terenului, a fost consolidată pe actualul amplasament între anii 1913-1922 la inițiativa preotului Iosif Bălteanu („cu fiii săi duhovnicești“) și, datorită deteriorării șiței, a trebuit, în anul 1967, să fie acoperită cu tablă. Pereții din lemn, în plan de navă, sunt așezați pe temelie de piatră, cu o singură turlă deasupra. Acestei biserici, filială a parohiei Turcești, pictorul Victor Fulgescu, din comuna Costești, i-a individualizat interiorul. În curte se află și o cruce de piatră. Părintele paroh, Mihail Rădulescu a ridicat în anul 2010 un praznicar. Împrejmuirea cimitirului s-a refăcut în anul 2017. În anul 2019 s-a refăcut turla, s-au înlocuit ușile exterioare și s-au realizat lucrări de consolidare ale edificiului.
În cătunul Biserica de Zid, se găsește încă scheletul unei biserici, ridicată în anul 1837 de preotul Negoiță și de soția sa, Dumitra, cu hramul „Intrarea în Biserică și Sfinții 40 de Mucenici“. Afectată de intemperii, în anul 1840 era în ruină, stare din care a ieșit prin osârdia enoriașilor în anul 1864 (Stoicescu, 1970, 66). În anul 1910, ea a fost scoasă din cult iar azi, ruina ei, nu mai are acoperiș. Aceasta a mai purtat numele de Biserica hoţului (foto dreapta). Legenda spune că biserica a fost ridicată cu ajutor bănesc de la doi foști panduri, Ion Codrea şi Matei (Petrescu, 2010, 315).
Casa „Drăghici Constantin“ este o adevărată bijuterie de arhitectură veche și un real model de casă tradițională de lemn românească (foto dreapta). Este un ansamblu edilitar de certă valoare etnografică și documentar-istorică, fiind datat de la începutul secolului al XIX-lea. Casa este situată în cătunul Măgura din satul Mateești, peste apa Tărâiei. La nivelul inferior se află beciul, susținut pe grinzi masive de stejar și pe doi stâlpi centrali, tot din stejar masiv, ciopliți în formă de trunchi de piramidă hexagonală cu baza mare spre tavan. La etaj sunt amenajate două camere și un foișor de dimensiuni mari. În anul 1991, casa „Drăghici Constantin“, numită așa după numele ultimului proprietar, a fost declarată monument de arhitectură (B-09807) (Rizea-Ene, 2007, 113). Casa nu mai este locuită și se află, din păcate, în plin proces de degradare, datorită uzurii firești și nepăsării guvernanților. Alte clădiri deosebit de frumoase
din Mateești sunt casele „Greceanu“ și „Roșianu“, care pot fi prezentate turiștilor ca modele pentru arhitectura zonei.
Satul Mateeşti
Primul document care vorbeşte despre Mateeşti este datat din anul 1587 nov. 18 în cetatea Bucureşti, prin care domnitorul Mihnea Voievod (Turcitul) în a doua domnie a sa (1585-1591) dă occinele oamenilor din Mateeşti şi din alte sate.
Marele dicţionar geografic scrie despre Mateeşti: „Călugării Macarie, Tudosie şi Nectarie, ieromonarhul Iosif şi Banul Manolache cărora le aparţinea moşia şi satul Mateeşti au dăruit părţile lor Mănăstirii Horezu în anul 1700”.
Prin viu grai s-a transmis ideea că pe teritoriul acestui sat ar fi fost cândva o aşezare care avea sarcina de a strânge, aici, dările către Poartă, care apoi luau drumul porturilor dunărene. Cert este că s-au găsit pietre de morminte turceşti şi o canalizare pentru apă de băut, lucrată cu olane din pământ şi var, care se presupune a fi o lucrare turcească.
Satul Turceşti are o vechime mult mai mare, prima atestare documentară ar fi din anul 1598 luna februarie, într-un hrișov dat de Mihai Viteazul lui Preda Buzescu, în care se arată ca cetăţenii din Turceşti „se vând de bună voie acestui boier cu toată ocina strămoşească” pentru suma de 15.900 lei.
Satul Turceşti
Satul Greci
Existenţa satului este foarte veche, însă nu există nici un document. Prima atestare documentară e găsită într-un document de împărţire a moşiei satului Greci, în care se arată că Popa Stancu aduce ca justificare a proprietăţilor lor un hrișov din anul 1557 dat de Pătraşcu cel Bun: „s-au vândut domnului Preda Buzescu şi acesta a stăpânit hotarul satului Greci timp de 9 ani”.
Personalități locale
Popas Ţărăncuţa
