Primăria Mateești

Bine ați venit!

Avizier electronic

Cuvântul primarului

În calitate de primar al comunei, adresez un sincer bun venit tuturor celor care ați accesat acest site, în numele comunității acestei comune, administrației publice locale și al meu personal.

Ne dorim ca pe această cale să venim în sprijinul cetățenilor, oferindu-le dreptul la informația produsă și gestionată de administrația publică locală și, în același timp, să fim o fereastră deschisă permanent tuturor celor ce vor să cunoască comuna si pe oamenii acestor locuri.

Cu stimă,

ANGHELESCU ILIE COSMIN

primar comuna mateesti

Suprafață

0
ha

Intravilan

0
ha

Extravilan

0
ha

Populație

0
locuitori

Așezare geografică

Comuna Mateeşti este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Vâlcea, la hotar cu judeţul Gorj şi se mărgineşte la est cu comuna Stroeşti, la vest cu comuna Alunu şi comuna Alimpeşti (Gorj ), la nord cu comuna Slătioara (satul Milostea) şi la sud cu oraşul Berbeşti. Se află la 65 km distanţă de reşedinţa judeţului, oraşul Râmnicu Vâlcea, şi la 25 km de oraşul Horezu. Teritoriul comunei cuprinde 3 sate componente: Greci, Mateeşti, Turceşti, ocupând bazinul hidrografic din cursul mijlociu al pârâului Tărâia – afluent al râului Olteţ.

Cadrul istoric

În Dicţionarul Geografic al lui G. Alessandrescu, editat în anul 1895, se arată că numele comunei vine de la un Matei, primul locuitor ce s-a stabilit aici şi care a avut trei băieţi: Anghel, Barbu şi Modrea, precum si un ginere, Călăraşu, venit aici din Călăraşi, după numele cărora s-au numit uliţele: Angheleşti, Bărbuleşti, Modreşti şi Călărăşeşti. Aceleaşi informaţii despre comuna Mateeşti le găsim în Marele Dicționar Geografic al lui George I. Lahovary, editat în anul 1908.

Satul Mateeşti​

Primul document care vorbeşte despre Mateeşti este datat din anul 1587 nov. 18 în cetatea Bucureşti, prin care domnitorul Mihnea Voievod (Turcitul) în a doua domnie a sa (1585-1591) dă occinele oamenilor din Mateeşti şi din alte sate.

Marele dicţionar geografic scrie despre Mateeşti: „Călugării Macarie, Tudosie şi Nectarie, ieromonarhul Iosif şi Banul Manolache cărora le aparţinea moşia şi satul Mateeşti au dăruit părţile lor Mănăstirii Horezu în anul 1700”.

Prin viu grai s-a transmis ideea că pe teritoriul acestui sat ar fi fost cândva o aşezare care avea sarcina de a strânge, aici, dările către Poartă, care apoi luau drumul porturilor dunărene. Cert este că s-au găsit pietre de morminte turceşti şi o canalizare pentru apă de băut, lucrată cu olane din pământ şi var, care se presupune a fi o lucrare turcească.

Satul Turceşti are o vechime mult mai mare, prima atestare documentară ar fi din anul 1598 luna februarie, într-un hrișov dat de Mihai Viteazul lui Preda Buzescu, în care se arată ca cetăţenii din Turceşti „se vând de bună voie acestui boier cu toată ocina strămoşească” pentru suma de 15.900 lei.

Satul Turceşti

Satul Greci

Existenţa satului este foarte veche, însă nu există nici un document. Prima atestare documentară e găsită într-un document de împărţire a moşiei satului Greci, în care se arată că Popa Stancu aduce ca justificare a proprietăţilor lor un hrișov din anul 1557 dat de Pătraşcu cel Bun: „s-au vândut domnului Preda Buzescu şi acesta a stăpânit hotarul satului Greci timp de 9 ani”.

Popas Ţărăncuţa